Biography Gheorghe Chivu
Gheorghe Chivu (2 decembrie 1912, Chirnogeni, județul Constanța - 2 octombrie 1986, Sighetu Marmației, județul Maramureș) este un poet. Este fiul Dumitrei (născută Panduru) și al lui Dobre Chivu, țărani. Urmează, între 1926 și 1934, Seminarul Teologic la Constanța, Dorohoi, Galați. A absolvit Academia de Arte Frumoase din București (1934-1940), secția pictură, unde a fost elevul lui Camil Ressu. S-a specializat în pictură religioasă în Italia (1937). A funcționat ca desenator tehnic la Subsecretariatul de Stat al Aerului (1943-1944), profesor de desen la Medgidia (1945-1946), Oradea, Șimleu Silvaniei (1946-1948), Sighetu Marmației (1948-1974).
A debutat în revista „Claviaturi" din BraÈ™ov, în 1944. ÃŽn 1946 primeÈ™te, alături de Mihail Crama, Premiul Scriitorilor Tineri al FundaÈ›iilor Regale, pentru volumul Zumbe, care nu va fi tipărit decât în 1966. A colaborat la revistele transilvănene „Steaua", „Tribuna", „Familia", dar È™i la „Tomis", „Arta", „România literară" etc. Semnificativ este faptul că a reuÈ™it să-È™i atragă chiar înainte de debutul în volum sancÈ›iunile criticilor proletcultiÈ™ti, care îl enumera fie printre suprarealiÈ™tii de cateÂgorie inferioară, fie printre autohtoniÈ™tii condamnabili pentru că „ajung la o comuniune stranie interioară cu întreg cosmosul, cu duhul pământului sau cu spiritele strămoÈ™ilor" (Ov. S. Crohmălniceanu).
ÃŽn volumul Zumbe, al unui poet din familia ironiÈ™tilor protestatari È™i nonconformiÈ™ti de după 1940 (Dimitrie Stelaru, Constant Tonegaru, Geo Dumitrescu), numai titlul rămâne ludic-provocator. Chivu este un bun versificator de teme È™i atitudini-ecou din Lucian Blaga, din Emil Botta, din Radu Stanca. Se exaltă vegetalul în germinare, contopirea cu natura, apar uneori elanuri titaniene. Un optimism programatic È™i conÂvenÈ›ional domină cântările despre zboruri È™i construcÈ›ii. Dar nota specifică a poetului e una melancolică È™i grandios vizionară, accentuată cu fiecare carte. Don Juan se sinucide pentru a-i sfida pe cei ce l-au condamnat (Balada poetului de odinioară).
Remarcabilă este lirica erotică, uneori ironică, alteori violentă, totdeauna neliniștită, gata a fi cuprinsă de vâlvătaie: „Ieșeai și intrai ca prin umbre de tufe, / Pisicească-mpletire pe loc, / Ca niște limbi de flăcări prin rufe, / Mistuitoare în brațele mele de foc." Cu totul deosebite sunt peisajele marine, încărcate de senzualitate, de culoare, cu marea personificată în făptură feminină mitică: „Fiară îmblânzită, marea cea mare, / Ca unui colos care ține pe umerii săi soarele, / Cu totul și cu totul de aur / îi linge supusă picioarele" (Răsărit de soare); „însăși Venera goală, surpându-și din agrafe / Cămașa grea de noapte și farmec feminin, / Ni se va da vederii sălbatic și deplin / Ca-n prăbușirea unui imperiu de garoafe" (Dimineață la mare).
ÃŽnsă Cantoria (1980), volum cu timbru pasionat, senzual, neliniÈ™tit È™i violent, conÈ›ine cele mai realizate poeme de dragoste ale lui Chivu Pornind de la un gidianism provocator de destin („Abandonează-te întâmplării"), poetul ajunge la un ton sumbru din ce în ce mai accentuat: „Mi-a întors spatele È™i mă respinge / Mumă-mea marea, la țărm despuiat; / PămânÂtul mă zvârle, numai un astru fârtat, / miloasă, steaua mea neagră mă ninge." Dacă, tânăr, poetul se simÈ›ea un intermediar între două lumi („Ci iată, prinse-ncet, parcă de-o mână, / Aripi îmi bat pe umeri din țărână"), în toamna lumii È™i a vieÈ›ii va citi în ruginiul frunzelor moartea vânătorului Acteon.
Poet inegal, banal în inspiraÈ›ia patriotică È™i în solidaritatea mitică cu strămoÈ™ii, Chivu se distinge în felul cum priveÈ™te È™i admiră nudul feminin („Cu flori veniÈ™i, cu sânii purtaÈ›i în mâini pe flori, / Masivă È™i frumoasă ca mamele de piatră") È™i în proiectarea peisajului într-un metaforism erotic. Imaginile expresive, versurile memorabile trebuie extrase de cititor dintr-o îngrăÂmădire de locuri comune, de evocări È™i de „sacre" peisaje, pline de „roua" străbunilor, unde poetul aduce ofrande Coloanei fără sfârÈ™it. Discipol al lui Mihai Beniuc în latura lui exaltat, tradiÈ›ionalist È™i mobilizator patriotică, Chivu împrăștie viziuni suprarealiste printre evocări de haiduci È™i voievozi.
Opera
• Zumbe, București, 1966;
• Apocrife, București, 1969;
• Metope, București, 1972;
• Cantoria, București, 1980;
• Brazde străbune, Cluj Napoca, 1984.
|